Unde sunt toti cand nu mai poti sa suporti




Cand prea multe porti sunt inchise, cand prea multe cruci porti?




Iar se-ntuneca cerul




In suflet-mi aluneca gerul




Si ochii care ma priveau cald




Se uita-acum in alta parte




Uitarea a rescris o carte




Pe care am citit-o si am uitat-o




Dar am primit-o




Si am plimbat-o




Peste vechile mele rani




Caci am baut otrava din cani




Pana la fund




Si acum zilele-mi ascund lumina




Lasandu-ma cu portile sa-mi port vina




Iar lumea se stramba




Si lanturile incep sa ma stranga




Tot mai tare




Si cand incep sa fiu pregatit de plecare




Cineva ma tot pune sa incerc




Nu ma lasa sa plec




Imi deschide usa si nu ma lasa sa trec




Trantit iar ma ridic... iar, si inghit in sec




Asteptand sa fiu lovit iar




Ma uit in stanga si-n dreapta si toti dispar




Lasandu-ma singur printre mosntrii




Aflu cosmaruri despre lumea copiilor nostri




Si totusi intind mana




Crezand ca cineva o va prinde si va amana




Sfarsitul




Acum gasesc ca e de prisos vorbitul




Caci mi-ati promis k ma ajutati




Unde sunteti? De ce nu veniti sa ma luati?








Unde sunt toti cand nu mai poti sa suporti




Cand prea multe porti sunt inchise, cand prea multe cruci porti?




Nu cred ca stii, in orice caz nimic nu poate fii




Atat de rau incat sa vrei sa pleci dintre cei vii








Caut liniste in aceasta neliniste




Dar totusi mi-e teama de liniste




Prietenii uneori sunt ca niste Serpi cu venin




Iti hranesc declinul cu declin. Te sperii




Cand vezi ca te ranesc dincolo de limitele durerii




Dar treapta cu treapta vor cobori in intunecime




Intr-un final li se vor prelinge pe fata picaturi de spaima si rusine




Toti ne prinde in firele incalcite ale vietii




Dar unele lucruri parca-s facute cu intentii




De acesti paduchi, mai bine ati muri in picioare decat sa traiti in genunci




Doar in anumiti oameni exista o dimensiune eterna care




Fundamenteaza si da sens temporalitatii si finitudinii sale




Iar acum la toate intreberile tale




Din ceea ce am spus sigur vei gasi raspuns








Unde sunt toti cand nu mai poti sa suporti




Cand prea multe porti sunt inchise, cand prea multe cruci porti?




Nu cred ca stii, in orice caz nimic nu poate fii




Atat de rau incat sa vrei sa pleci dintre cei vii








Daca tacerea mea ar prinde glas




Divizand ce-a mai ramas




Din ceea ce a fost totul




Iar rezultatul as pune botul




As fi castigat macar o data




Luand viata ca plata




Nu ca scop




Privit prin periscop




Insa acum din adapostul meu




Avanpostul singurului eu




Imaginabil, observ singuratatea




Si cat imi lipseste parerea si palma prietenului meu ce batea




Din cand in cand pe umarul meu




Iar acum singurele palme pe care le vad




Sunt cele ce tin stiloul




Vietii. Am picat tabloul




Si-n lipsa de culori mi-a iesit sumbru si-nchis




Si as mai vrea sa fiu destins




Dar am de stins




Inca...dorinta ce m-ar elibera total




Si totusi neputinta-mi guverneaza destinul




precum un vultur cautand prada




In ultimul moment lovit fiind, cine-o sa-mi tina spada?




Mai au prietenii putere




Si daca ai fi iar ma intreb am pierdut cu totul a mea avere?




Si totusi ma rog sa scap




Si totusi eu acest rob, si-mi plac riscurile




De urcat pot urca singur, dar cu voi vreau sa privesc piscurile




Si cand vom fï sus




Oare se naste o vreme? Sau o vreme a apus?...