În tara lui Lerui-Ler


Nu e zbor, nici drum de fier


Numai lamură de gând


Numai suflet tremurând




Si vâslas un înger.


În tara de peste veac


Nesfârsire fără leac


Vămile văzduhului




Săbiile duhului


Pururea de straje.


Sus pe sparte frunti de zei


Sovăielnici pasii mei




Picuri de·ntrebări momâi


Să rămână sub călcâi


Si genuni de zare.


În tara lui Lerui-Ler




Năzuiesc un colt de cer


De-oi găsi, de noi găsi,


Nimenea nu poate sti


Singur Leruï-Ler.