FUgi!


De iubirea ta...


Fugi de tot ce-i curat


in inima ta


fugi de tot ce-i lumina arzanda in privirea ta


fugi acum, dar mereu vei fugi, chiar si de fuga ta...




Lumina..


Inima...


Iubire..


cuvinte rostite mereu cu-ndreptatita uimire...


ne-intrebam, chiar firesc, ce mai cauta


printre CHIAR SI-ASA MULT PREA PLINELE FILE


din dictionarul cuvintelor vietii






ce s-a dat...


ce s-a luat...


cine a pierdut?




poate doar iubirea...


(ce strain si-nghetat cuvant...)


poate doar menirea luminii de a fi inima de om


(hai ca asta-i chiar culmea... aloooo)


ca in rest suntem la fel de bogati si saraci amandoi...






dar sa fii copil, crescut


si nu in iubire


ci doar in teama oamenilor mari de-a nu avea un tel in viata


si sa ajungi la fel ca ei


doar pt ca iubesti atat de mult pe zeii morti:


Lumina..


Inima...


Iubirea..




de ce trebuie strivit sub picior??


tot ce-i curat, frumos si bun in noi


toate acestea nu se vad le porti in suflet


si calcandu-l nu ai cum s-ajungi mai sus...


tot potopul de cuvinte cate-au mai ramas de spus...


prea bine-l stim...




tot ce fac, tot ce sunt acum


sunt doar lumina din privirea ta


si dac-auzi chitara mea plangand acum


e stralucirea lacrimii ascunse in inima ta


si de m-auzi cantand cuvinte cu chitara mea


e doar puterea ce mi-o dai cu vïata ta